MEDICINA TRADIȚIONALĂ CHINEZĂ

INTERPRETAREA SEMNELOR PATOLOGICE

În medicina tradițională chineză, boala este considerată a fi rezultatul acțiunii factorilor patogeni, care provoacă dezechilibre ale yin și yang, qi-ului și sângelui, modificări patologice la nivelul organelor zang-fu și meridianelor.

Factorii patogeni care pot provoca boli se împart în:

a) Factori externi, care atacă corpul din exterior prin gură, nas sau pori:

      a. condiții climatice: vânt, frig, căldură, umezeală, uscăciune și foc
      b. pestilența: factori infecțioși extrem de nocivi (boli comune: varicelă, variolă, erizipel, etc.)
      c. leziuni traumatice: mușcături de animale sau insecte, arsuri, degerături, contuzii, tăieturi, răni prin împușcare etc.

b) Factori interni, care au origine în interior și afectează direct organele interne:

  • factori emoționali: bucuria excesivă, furia, melancolia, anxietatea, mâhnirea, groaza și spaima
  • dietă neregulată
  • exces sau deficiență de efort fizic și mișcare.

Pentru diagnosticarea bolilor se folosesc patru metode:

      –      inspecție – observarea vitalității, tenului, constituției corporale și posturii, limbii, capului și părului, gâtului, organelor de simț, pielii;
      –      auscultare și miros – ascultarea vocii, respirației, tusei și simțirea mirosurilor anormale;
      –      anamneză – punerea de întrebări pentru a obține informații despre cum a apărut și evoluat boala, simptome, obiceiuri etc.;
      –      puls și palpare – luarea pulsului și palparea pielii, mâinilor și picioarelor, pieptului și abdomenului.

Informațiile obținute prin cele patru metode de diagnosticare sunt folosite pentru a identifica natura bolii, proces denumit diferențierea sindroamelor, pe baza căruia se stabilește apoi și tratamentul.

În medicina chineză, simptom desemnează manifestările unei boli, precum dureri de cap, febră, transpirație, sete, iar sindrom reprezintă generalizarea diferitelor simptoame și semne care apar într-un anumit stadiu al unei boli, respectiv totalitatea modificărilor patologice într-un anumit stadiu al bolii: localizarea, cauza, natura afecțiunii, precum și relația dintre factorii patogenici și cei antipatogenici.

Diferențierea sindroamelor se face după următoarele metode (teorii):

  1. Cele opt principii (yin – yang, exterior – interior, rece – cald, deficit – exces)
    –      yin și yang – sunt principiile majore care le includ pe celelalte: exterior, cald și exces sunt yang, iar interior, rece și deficit sunt yin
  • sindroame de tip yin – prezintă proprietăți generale yin, de ex. inhibare, apatie, letargie
  • sindroame de tip yang – prezintă proprietăți generale yang, de ex. iritabilitate, hiperactivitate, neliniște

–      exterior (biao) și interior (li) – principii folosite pentru stabilirea profunzimii bolii

  • sindromul exterior – boli cauzate de invazia celor șase factori patogeni exogeni (vânt, frig, căldură, umezeală, uscăciune și foc) prin piele, păr, gură și nas
  • sindromul interior – când sunt afectate organele zang-fu, qi-ul, sângele și măduva

–       rece (han) și cald (re) – principii folosite pentru stabilirea naturii bolii; reflectă dezechilibrele de yin și yang în organism

  • sindromul rece – boli cauzate de invazia frigului patogenic exogen sau de deficiența de yang din organism
  • sindromul cald – boli cauzate de invazia căldurii patogenice exogene sau de excesul de yang ori deficitul de yin din organism
    –      deficit (xu) și exces (shi) – principii folosite pentru identificarea rezistenței qi-ului antipatogenic și a forței factorilor patogenici
  • sindromul de tip deficit – indică o insuficiență a qi-ului
  • sindromul de tip exces – indică o preponderență a factorilor patogeni
  1. Etiologie – presupune analizarea manifestărilor clinice prin prisma caracteristicilor factorilor patogeni:
    –      sindroame cauzate de cei șase factori patogeni exogeni și pestilență: sindromul de vânt, sindromul rece, sindromul cald, sindromul de umezeală, sindromul de uscăciune, sindromul de foc, sindromul pestilențial
    –      sindroame cauzate de factori emoționali: sindromul de bucurie excesivă, sindromul de furie, sindromul de anxietate, sindromul de melancolie, sindromul de spaimă
    –      sindroame cauzate de dietă neregulată, stres, exces sau deficiență de efort fizic
  1. Teoria qi-ului, sângelui și fluidelor corporale – presupune identificarea diferitelor sindroame prin prisma caracteristicilor fiziologice și patologice ale qi-ului, sângelui și fluidelor corporale
    –      sindroame qi: deficiență de qi, epuizarea qi-ului, staza qi-ului, răzvrătirea qi-ului
    –      sindroame ale sângelui: deficiență de sânge, stază a sângelui, fierbințeală (căldură mare) în sânge, frig în sânge
    –       sindroame ale qi-ului și sângelui: deficiență de qi și sânge, pierderea de sânge din cauza deficienței de qi, epuizarea qi-ului în urma unei hemoragii, staza sângelui din cauza deficienței de qi, staza sângelui din cauza stagnării qi-ului
    –      sindroame de tulburare a fluidelor corporale: insuficiență de fluide corporale și retenție de apă
  1. Teoria organelor zang-fu – presupune diferențierea sindroamelor prin prisma modificărilor patologice la nivelul organelor zang-fu
    –      sindroame ale inimii și intestinului subțire
    –      sindroame ale plămânului și intestinului gros
    –      sindroame ale splinei și stomacului
    –      sindroame ale ficatului și vezicii biliare
    –      sindroame ale rinichilor și vezicii urinare
    –      sindroame complicate (când mai mult de două organe sunt afectate)
  1. Teoria meridianelor și colateralelor – presupune analizarea manifestărilor patologice în vederea identificării meridianelor afectate:
    –      sindroame ale celor 12 meridiane principale
    –      sindroame ale celor 8 meridiane extraordinare
  1. Teoria celor șase meridiane – împarte bolile provocate de factori patogeni externi în 6 sindroame, în funcție de stadiul de evoluție al acestora:
    –     Taiyang, Yangming, Shaoyang (sindroame yang)
    –     Taiyin, Shaoyin, Jueyin (sindroame yin)
  1. Teoria stadiului defensiv (wei), al energiei vitale (qi), nutritiv (ying) și al sângelui (xue) – folosită pentru diagnosticarea bolilor febrile epidemice, cele patru stadii reprezentând etapele de apariție, evoluție și transmitere a bolilor
  2. Teoria celor trei focare (san jiao) – folosită pentru identificarea stadiului bolilor febrile în funcție de modificările patologice ale organelor zang-fu în relație cu cele trei focare:
    –      sindromul focarului superior (corespunzător meridianului plămân): boala nu a pătruns în profunzime și nu este gravă
    –      sindromul focarului median (corespunzător splinei și stomacului):
           boala a avansat și s-a agravat
    –      sindromul focarului inferior (corespunzător ficatului și rinichilor):
           boala a pătruns în profunzime și a devenit periculoasă